Două tabere adverse

Viaţa este un cântec de dragoste.

Majoritatea oamenilor cred că a ţine la o persoană are de-a face cu "a o ţine ca gaia-şiragul". Nu!

Când îţi pasă cu adevărat de cineva, dă-i drumul, lasă-l liber. Chiar şi să plece.

Pentru că respectarea libertăţii altora este cel mai mare act de iubire.

începutul de la Două tabere adverse de Camelia Opriţa (decembrie 2007)

L’arca del patto – Între Glorie şi Ruină

Totul vine de la Domnul! Toate lucrurile pornesc de la Domnul! Toate se împlinesc după voia Domnului sub puterea Duhului Sfânt, care a coborât asupra credincioșilor, ca în prima zi a Rusaliilor!

Camelia Opriţa

foto : Camelia Opriţa (martie 2020)
Libertatea există? Şi dacă există, cum de omul în loc să o lase să trăiască şi să o cultive, face totul pentru a o ascunde, pentru a o însuşi furând-o celor care au tot dreptul la ea? Istoria este o poveste despre sclavie şi libertate, despre eliberare şi
emancipare, prevaricare şi transgresiunea, războaie şi lupte, care sunt motivate de ideea că, privându-i pe ceilalţi de libertate, este mai uşor să-i îngenunchezi, să-i stăpâneşti pentru a-i menţine într-o stare de perpetuă suferinţă, ceea ce face zborul din "colivie" spre libertate aproape imposibil.
Apariția statului democratic a adus o schimbare a concepțiilor despre libertate. Dacă inițial, libertatea era considerată de origine divină și apărea ca un dar sacru manifestat de monarh și venit de la Dumnezeu, atunci viziunea libertății era mai mult centrată pe relația individului cu Statul, astfel încât în ​​eventualitatea supunerii acestuia, Statului, acesta din urmă se angaja să garanteze anumite drepturi și libertăți de care se putea bucura într-un sistem de egalitate și echitate. De asemenea, statul avea obligația de a-și limita puterea și de a se angaja să nu împiedice în niciun fel dezvoltarea liberă fizică, intelectuală și morală a individului.
Cât timp va fi să fim pe-acest pământ, trebuie să luptăm pentru libertate atunci când ne este limitată.
Nimic şi nimeni nu are drept de a juca rol de mediator pentru că nu se poate vorbi de o cantitate anume de libertate, ci despre calitatea incontestabilă a libertăţii pe care o dobândeşte Omul cu Suflet de Dumnezeu.
Amintiți-vă că omul este LIBERTATE. Menit să fie liber, nu îngrădit,  osândit pentru că nu s-a creat pe sine și totuși liber. Din momentul în care a răsărit în această lume este responsabil pentru toate acțiunile sale.
Jean Jacques Rousseau, sublinia în conceptul său despre libertate: ,,Omul nu a fost niciodată atât de liber ca atunci când a putut să trăiască departe de societate''. 
Totuși, din motive externe, el decide să-și abandoneze statutul ascetic în favoarea unor grupuri sociale care se presupunea că ar crește rezistența față de natură într-o lume în continuă schimbare...
Pe cer văd multe păsări care zboară libere, nu au limite. Unde aş putea zbura dacă aş avea aripi?
Cât de departe se vede omul de toate o poate spune numai în poezie; cât de aproape se vede omul de Dumnezeu, o poate spune doar în rugăciune.

La început, omul a fost pământ şi Dumnezeu a hotărăt să fie adevăr din Adevărul Lui, şi s-a făcut adevăr,

înţelepciune,

libertate,

iubire,

toate acestea pe un colţ de rai numit Pământ.

începutul de la Cerşetori de existenţă, L’arca del patto Între Glorie şi Ruină de Camelia Opriţa (martie 2020) 

http://www.citatepedia.ro/index.php?id=423020

Emil Cioran –

8 aprilie 1911, Răşinari – 20 giugno 1995, Paris

Spirala istorică a României se va înălţa până acolo unde se pune problema raporturilor noastre cu lumea. Până acum am fost reptile; de aici încolo ne vom ridica în faţa lumii, pentru a se şti că nu numai România este în lume, ci şi lumea în România. De nu vom trăi apocaliptic destinul acestei ţări, de nu vom pune febră şi pasiune de sfârşit în începuturile noastre, suntem pierduţi şi nu ne mai rămâne decât să ne recâştigăm umbrele trecutului nostru.

Emil Cioran în Schimbarea la faţă a României

Emil Cioran este un fragment din povestea celor care au contribuit la dezvoltarea imaginii naţionale a României. Înţeles greşit sau corect printre oamenii care l-au cunoscut, Emil Cioran este nuanţa cu caracter religios şi istoric din perioada interbelică, atunci când România avea nevoie de împrospătarea imaginii sale naţionale cât şi de solidificarea speranţei acestei naţiuni pentru continuitate.

http://www.citatepedia.ro/index.php?id=402287

Doi români cu convingeri social – politice total diferite au arătat lumii întregi unde este localizată România pe hartă: Emil Cioran şi Nicolae Ceauşescu.
Mai târziu s-au împlinit alte două fructe ale timpului: Nadia Comăneci şi Gheorghe Hagi.

http://www.citatepedia.ro/index.php?id=391042

Camelia Opriţa despre istorie sau citate de Camelia Opriţa despre România

E adevărat că poporul român a fost lăsat singur, e adevărat că suferă, că îi lipseşte un centru de gravitate, Îl putem iubi sau pur şi simplu îl putem ignora. Dar să ne fie ruşine că ne-am născut români nu este nici nobil, nici eficient.

Camelia Opriţa în Rădăcina cuvintelor cărora le aparţinem

Ce rost are lectura în era digitală? De ce ai nevoie de o carte?

În primul rând, cărțile ne educă și ne dezvoltă. Ne cultivă limbajul.
Cărțile sunt o alternativă bună pentru petrecerea timpului liber.

În plus, când deschideți cartea, veți descoperi că lectura oferă cel mai bun echilibru între spirit și activitatea mentală.

Când citeşti, călătoreşti prin lume iar dacă ai reuşit să aşterni pe hârtie momente din viaţa călătoriei, ai obţinut ceva mai frumos decât toate frumuseţile lumii văzute şi nevăzute.

http://www.citatepedia.ro/index.php?id=402269
În timp, cititul dezvoltă trei abilități: imaginația, vocabularul emoțional și gândirea critică. Cărțile ne îmbogățesc imaginația și ne permit să „vedem” dincolo de granițe, să ne familiarizăm cu aspectele dificile ale vieții, ne ajută să ne îmbrățișăm, să îmbrățișăm pe ceilalți
și să înțelegem mai bine ce ni se întâmplă.

Dintre multele obiceiuri pierdute, mi-e dor cel mai mult să ofer o carte. Pentru că știu – am experimentat-o ​​de nenumărate ori – o carte poate schimba viața cuiva. Bine aleasă și oferită la momentul potrivit, de obicei întâmplător, cartea poate face o mare diferență în viața unei persoane. Eram la școală când am primit de la colegul de bancă o carte pe care scria „Succes în viață și bucurie”. La urma urmei, lui îi datorez o mare parte din bucuria mea intelectuală de astăzi.

Eu prefer şi astăzi cărţile tipărite pe hârtie pentru că le pot împrumuta sau le pot da, ca orice alt obiect. Este un sentiment de satisfacţie estetică care continuă să fie relevant din punct de vedere cultural.

http://www.citatepedia.ro/index.php?id=405879

-Citește și nu vei fi niciodată singur.

http://www.citatepedia.ro/index.php?id=425477

din – ranița existenței de camelia opriţa

muzică și artă sacră la Vatican ( foto camelia opriţa )

Se spune că Dumnezeu a inventat muzica pentru ca omul să se refugieze în ea de tristeţe. camelia opriţa

Răbdări prăjite

poezie din cartea – BRODERII CU POEZII PENTRU COPII –

Pătrățel de dimineață
Plecă c-un pisoi la piață.
Hopa sus!... Sări bordura
Și trecură bătătura.

Pisoiul ținea gentuța
Cusută de Măriuța
Cu fir roșu de mătase
Și tortițele de oase.

Cum mergeau grăbiți prin piață
După lapte și înghețată
Nu știu cum de s-a-ntâmplat 
Că gentuța le-au furat. 
 
Ceva mai târziu, în jos,
Unul gras rodea un os.
Alte mâțe sclifosite
Învârteau răbdări prăjite.

Cel mic se lingea pe bot
Când văzu cartoful copt,
Dar cu vorbe iscusite,
Mănânci și răbdări prăjite.

de camelia oprița

Nivelatori

Viața este în esență lipsită de sens. Deși oamenii încearcă să impună o ordine asupra existenței și caută răspunsuri la întrebări, fiecare răspuns găsit este o închisoare sau un colț.

Dacă ar fi să devenim nemuritori, ne-am trezi punând la îndoială întreaga noastră existență umană, al cărei sens pare a fi ascuns în limitele ei.

Ritualul meu de seară? Rugăciune îndurerată de necredința lumii. Apoi aștept cu nerăbdare ziua de mâine să-mi beau nesățios ceaiul de iasomie ca pe apa proaspăt sfinţită în zi de Bobotează.

din cartea - Cerșetori de existență de Camelia Opriţa

Zăpezi de la miazănoapte…

http://www.citatepedia.ro/index.php?id=374862

https://www.poezie.ro/index.php/poetry/14162552/Z%C4%83pezi_de_la_miaz%C4%83noapte%E2%80%A6

Acolo unde volbura întunecată se cuibăreşte în profunizmea omului, 
există rădăcina luminii numită speranţă, 
numită rugăciune cu chip de Dumnezeu.

Şi mâine este o altă zi în care nu mai strângi din pleoape...
şi pământ cu iarbă măruntă sub picioarele tale răsună de soare,
şi floarea vibrează în aripile albinelor...
şi încă o iarnă din trupul tău a ieşit ca o insulă a nimănuia, 
îndreptându-se spre alte zăpezi de la miazănoapte.

Te trezeşti strigat să-ţi continui timpul 
până la următorul punct al întâlnirii cu extraordinarul.

Camelia Opriţa în Iubirea este un ceas în care timpul nu există

Cățelușul Zmeu

Gâsculița mea cea mică 
Este tare frumușică. 
Are aripi lungi, pufoase, 
Gulerașe-gulerașe. 

Cârdul de surori o -ntreabă: 
- Surioară, vii la iarbă ? 
- Nicidecum nu voi veni, 
Sunteți tare cenușii. 

Eu sunt albă ca o floare, 
Voi prea negre pe spinare ! 
Vezi ce aripi lucitoare ? 
Nourași bătuți de soare... 

- Tot ne spui că ești frumoasă, 
Zise gâsca cea mai grasă. 
... Dar ai glasul fioros, 
Zise alta fără rost. 

Ga–ga–ga și iară ga, 
Incepură a se certa. 
Tărăboi în bătătură, 
Și-un cățel cu ou în gură. 

Hoțu' nostru înfometat 
Avea ochiu' stâng vărgat. 
Fura ouă din cuibare 
Și le pitula sub floare. 

-Ajutooor, ajutooor ! 
Strigă gâsca mea de zor, 
Săriți ! Vai de oul meu, 
Îl luă cățelușul Zmeu ! 

Cât ai bate din aripă, 
Își făcu cuibar în pripă. 
Pe bandit l-a înfășcat, 
Vai de ochiul lui vărgat...

Și-l mai ciupi de spinare, 
Fugea de n-avea picioare. 
- Greu e oul, foarte greu, 
Zise cățelușul Zmeu.


din cartea pentru copii ( de Camelia Oprița ) - Povestiri și poezii La Castelul Regelui - Cu amabilitate publicată de redactorul-sef al revistei literare Constellatii Diamantine Doamna Doina Dragut impreună cu intreaga redacție cărora le mulțumesc.



Între glorie și ruină

de Camelia Opriţa din cartea _ INSOMNII IN ALB-NEGRU _

Lupii vânează o căprioară, 
şi plâng ca şi când
numai eu aş fi pe pământ.

Credeți sau nu, adevărul are multe fețe!
În vârtejul secolului
respir ca  un pește pe uscat;
Între leii din cușcă
și leii din junglă
Nu mai există nicio deosebire.
Suntem prizonieri pe nave inexistente.

De ce mi se părea nemuritor trecătorul?
De ce mi se pare timpul lui o zi de arșiță?
Şi unde pleacă, pentru că de abia a venit...

Au fost mai multe războaie în lume în loc de cântece,
dar timpul trece de parcă nimic nu s-ar fi schimbat,
generațiile cer mereu eroi.
Aripile lor se frâng în zborurile care nu sfâșie aerul,
aerul mai mult decât o secundă alunecă pe cer.

Aș fi murit demult pentru un zbor,
dar am luat frica aripilor frânte.
Iată-le cum se prăbușesc deasupra morții,
vrând să moară odată cu moartea care le-a ucis zborul.

Respir aerul acestui război  care își atinge propriile culmi
și orice din orice învață să rămână în viață,
bându-și lacrimile până la sfârșeală.

Vreau să trăiesc, să vindec aripile frânte
pentru că aripa trebuie să fie în starea ei de aripă
ca să poată zbura printre florile pământului!

Vreau să trăiesc să aud pământul cântând în limbajul mugurilor,
vreau să trăiesc să vindec durerile și lacrimile vărsate!
Vreau să trăiesc să vindec lumina melodioasă pentru următorul zbor
înălțat între glorie și ruină.

Vreau să trăiesc doar  acele momente când suferințele
se transformă în speranțe, că întreaga existență 
e doar a cântecului și toate rănile pământului, 
toată sângerarea lui, toate lacrimile sunt absorbite
de grânele aurii într-o goană melodioasă 
ca o comuniune universală
Și ochii lumii să rostogolească carele de lacrimi,
Să le arunce, din marginea genunii.


Cred că adevăratul scriitor este capabil să prevină orice fel de război prin puterea cuvântului său, scris şi mediatizat; el dă glas unei observaţii care a fost redusă la tăcere sau uitare. Camelia Opriţa în Să ai libertatea în mâinile tale, Ziua Mondială a Scriitorilor (3 martie 2011)

http://www.citatepedia.ro/index.php?id=406623