Nana – Coțofana

din cartea în lucru Povestiri și poezii la Castelul Regelui de camelia oprița

Coțofana sta pe floare, 
Crezând c-a ajuns la soare,
Însă frunzele înșirate
Îi șopteau că e  departe.

Pentru prima dată vede
Prea mulți sori cu coadă verde,
Zbură jos și lung privește, 
Țopăind copilărește.

Minunat, s-a minunat
Și deodată a zburat.
Căuta pe câmpuri claie
Să adune niște paie.

Hotărî  c-ar vrea o casă
Pe o pălărie aleasă
În mijlocul sorilor,
Mult deasupra florilor.

Zis – făcut în mare grabă,
Cum văzuse în ogradă,
Cuib de paie și de vată,
Însă toamna veni-ndată.

Ploaia-i udă și desface
Cuibul mic la patru ace.
Mult muncise și-acum iată,
Soarele e plin de vată. 

Mai târziu, ea a aflat
Cum e soarele plouat,
Că îi zise altu’ pui
Ce e  floarea-soarelui.

Atunci Nana cam zburlită,
Cum se vede, necăjită,
Se-ndreptă către un pom
Mult mai nalt decât un om.

Des la frunză, ceva umbră,
Soarele pe crengi îi umblă.
Și-și făcu o casă mare,
Trainică și-ncăpătoare.
poezie publicată în revista CONSTELAȚII DIAMANTINE – 135 - nov. 2021 (cu amabilitatea doamnei director Doina Draguț - Biroul Parlamentului European în România)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s