Gânsacul și țânțarul


Un gânsac proprietar
Și vecinu’ lui țânțar,
Se certară cu năduf
Într-un adăpost de stuf.

Și sărind pe un mosor
Gânsăcelul  bălăior
Se duse la tribunal,
Cu țânțarul în jurnal.

Ținându-l în pumnu-i strâns,
De țânțar așa s-a plâns: 
-Domnule, să-mi faci dreptate,
Că mă-mpunse pe la spate !

Dumneata ești înțelept, 
Dar țânțarul e șiret.
Ce e drept să fie lege...
Păgubit sunt, se-nțelege.

-Mult stimate inculpat
Te faci foarte vinovat.
-Vinovat, c-am înțepat ?
Așa Domnul m-a lăsat.

-Mai bine să faceți pace.
El înțeapă... N-am ce-i face.
Că țânțarul e țânțar,
Pișcă și un armăsar.

 autoare Camelia Oprița

Un gând despre „Gânsacul și țânțarul

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s