Bolnavi imaginari

Umbrele au nevoie de soare

Bucuria este adesea un oaspete trecător;

dar durerea se agaţă permanent de noi ca un ghimpe.

-Spune-mi, omule,

te simți ca frunza desprinsă din vârful unui copac?

Doare căderea?

Căderea este plânsul tău
Este un mod de a-ți lua rămas bun? ..

Hristos a fost răstignit în zadar.

Nu L-a meritat omenirea.

Nu a învățat nimic din sacrificiul său.

Dar uite, omule, vorbeam despre durerea ta;

Te-ai născut, ai crescut și când ai devenit atât de frumos, ai căzut la pământ unde vei îngheța fără milă, în iarna imaginarului bolnav.

Locuiesc într-o lume în care soarele nu poate fi perceput din decembrie până în decembrie viitor:

Mi-ai face curtoazia de a-l muta pe cerul meu? Chiar şi puţin mi-ar prinde bine.

M-am refugiat undeva într-un vis abandonat pe pământul nimănui

unde oamenii sunt umbre şi au nevoie de soare.

Unde pasărea Măiastră

fără o rază de speranță

se agață de un vis

pe cerul unui viitor închis.

Libertate: un vechi ideal în lumea de astăzi.

Atâta timp cât suntem pe acest pământ, trebuie să luptăm pentru libertate atunci când aceasta ne este limitată.

Nimic și nimeni nu are dreptul să acționeze ca mediator pentru că nu se poate vorbi de o cantitate anume de libertate,

ci de calitatea incontestabilă a libertății pe care o dobândește Omul cu Suflet de Dumnezeu.

Ce parfum are libertatea? Abia îmi amintesc.

Camelia Opriţa în Zidul gândurilor (2020)





Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s