©Ecce homo

Ce cred despre frumusețea umană, ce frumusețe va salva lumea?
Există un singur exemplu de frumusețe pe pământ și acesta este Iisus Hristos. Manifestarea acestei figuri este de o frumuseţe incomensurabilă şi cu siguranţă un miracol.
Pentru Sfântul Ioan, frumuseţea merge în această direcţie;
Întruparea „Și Cuvântul S-a făcut trup”. Aceasta este manifestarea Frumuseţii. Frumuseţea, înţeleasă ca frumuseţe spirituală, va salva lumea în sensul privilegierii vieţii.

Zilnic, omul este atacat prin toate mijloacele în ceea ce are mai prețios în ființa sa: Credință, Iubire, Demnitate. Acest lucru subliniază și sensul cuvântului prietenie

Dacă vorbim despre toate acestea, este pentru că viața omului contemporan, cu existența sa personală și socială, într-un mod impunător cu efecte vizibile, este marcată de programul mondial de standardizare.
O viață fără sentimente se traduce prin percepția unui gol inculmabil, care amenință tot ceea ce facem, conducând spre o subtilă disperare chiar și omul foarte ocupat și împlinit.

Suntem într-o epocă în care a devenit clar că tot ceea ce vrem să spunem despre Întrupare nu mai este de la sine înțeles, nici măcar în ceea ce privește viața omului, relația sa cu Dumnezeu, cu lumea sau Dreptul la existență. Un program generalizat a creat „Omul Nou” ca o finalizare a obiectivului de a umple golul dintre religie și știință.

Într-o seară, m-am așezat la masă cu această frumusețe nou creată și am găsit-o amară, rece, zadarnică; Fără Dumnezeu își pierduse veșnicia!

Știm, de fapt, că atunci când există prea multă știință, apar probleme, iar oamenii care își măresc cunoștințele își sporesc durerea.

Dintre toate virtuţile, cea mai importantă este modestia. Valoarea sa este incomensurabilă. Omul modest nu va înceta niciodată să fie credincios.

,,Un om bogat a călătorit la Veneţia şi a văzut acolo o pictură vestită şi cunoscută despre
„Judecata de Apoi” (de Tintoretto, a trăit între 1518-1594). Pentru prima dată s-a gândit aici la
veşnicie. Gândul că ziua judecăţii va veni cu adevărat şi pentru el, l-a lovit, cum a spus el
însuşi, la contemplarea lucrării de artă, ca un trăsnet din seninul cerului. El era străin de tot în
Veneţia şi n-avea nici măcar un prieten. N-avea nici Biblie, nici pe cineva cu care să
vorbească. El însuşi povesteşte: ‚Am intrat în acea sală ca un păcătos orb, nelegiuit, trebuie să
spun, ca un om indiferent; dar am părăsit-o achitat de orice vină, cu siguranţa iertării păcatelor
mele şi în pace profundă cu Dumnezeu. Dumnezeu mi-a îndreptat acolo privirea inimii mele speriate şi tremurânde, doritoare de mântuire, cu toată vina şi ruşinea mea, asupra Lui, pe care
pictorul L-a prezentat pe tronul judecăţii, dar care, cum ştiam, murise pe cruce pentru
păcătoşi. Da, acest har minunat, care L-a făcut pe El să îndure moartea pentru mine, m-a
salvat pe mine, cel pierdut. Dumnezeu m-a făcut imediat să cred şi să recunosc că Isus
venise să caute şi să mântuiască ce era pierdut. Astfel puteam fi sigur că El murise şi
pentru a mă mântui pe mine; iar eu am avut încredere în Isus din toată inima. Am devenit
deplin fericit şi de atunci mă bucur de dragostea şi mântuirea Lui. Acum nu mă mai temeam
nici de judecata viitoare, căci este scris: „Cine crede în El, nu va fi judecat.” (Ioan 3,18).
„Acum nu mai este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus.” ( din Mărturiile unui vechi soldat către camarazii lui )

Dragostea, frumusețea și bunătatea lui Dumnezeu sunt înălțătoare, nobile, sublime. Toate le oferă oamenilor sensibilitate, intelect, putere și o înțelegere fundamentală a coexistenței, care transformă „fiara sălbatică” în ființă umană.
Frumusețea creată de om mă încântă, dar numai frumusețea creată de Dumnezeu mă entuziasmează. De aceea iubesc atât de mult Cerul, pentru că numai EL lucrează acolo pentru a-i dezvălui ochiului această mare inimă : Lumea.
Fără a privi lumea prin ochii unui copil, nu vom putea vedea drumul spre Împărăția lui Dumnezeu. Vom rămâne în afara ei pentru totdeauna.
Știu că omul viitorului, după multe c ă u t ă r i, va întâlni din nou credința într-o lume suficient de încăpătoare pentru ca toți să se refugieze la sânul iubirii, al încrederii, al maturității spirituale.
Camelia Opriţa în Ecce homo (decembrie 2007) http://www.citatepedia.ro/index.php?id=415945

Un gând despre „©Ecce homo

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s