Doină ( Cântec )©

 Foaie verde măr zemos
 Mă uitai pe Olt în jos,
 Văzui frunza -ngălbenită
 Şi pe maica necăjită.
 
 Plânge, plânge şi suspină 
 Că se simte prea străina
 Ca frunza de rădăcină,
 Ca salcia din gărdină.
 
 Dar salcia nu-i străină,
 Are trunchi şi rădăcină.
 Primavara face frunză,
 Arşiţa să n-o pătrunză.
 
 Face umbră răcoroasă
 Şi se leagănă duioasă
 În grădina de acasă –
 Casă, vatra mea frumoasă...
 
 Fă măicuţă pâine-n vatră
 Că-ţi vine copila acasă.
 Unde este e străină
 Şi nu prinde rădăcină.
 
 Versuri  Camelia Opriţa din Constelaţii Diamantine - Revista de cultură universală - nr. 12 (124) / 2020  

Pentru mine, arta în toate aparențele ei tăcute înseamnă credință: este ceea ce avem nevoie pentru a fi fericiți. http://www.citatepedia.ro/index.php?id=407345 – Camelia Oprița

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s