©Doina este prilejul prin care omul comunică cu sufletul

Am fost atrasă întotdeauna de tradiţiile şi obiceiurile olteneşti în care am găsit o multitudine de nunaţe pe care nu le poţi scrie, ci trăindu-le ca pe o mântuire eternă a neamului. Doina este prilejul prin care omul comunică cu sufletul, reuşind să-l scoată din încercuirea suferinţei; doina este în eternitatea lui a doua natură, după Dumnezeu.
Camelia Oprița
din Odă satului românesc (septembrie 2016).
https://www.poezie.ro/index.php/prose/14158611/Od%C4%83_satului_rom%C3%A2nesc_
© Doină ( Cântec )

Foaie verde măr zemos
Mă uitai pe Olt în jos,
Văzui  frunza -ngălbenită
Și pe maica necăjită.
 
Plânge, plânge și suspină 
Că se simte prea străină
Ca frunza de rădăcină,
Ca salcia din gărdină.
 
Dar salcia nu-i străină,
Are trunchi  și rădăcină.
Primavara  face frunză,
Arșița să n-o pătrunză.
 
Face umbră răcoroasă
Și se leagănă duioasă
În grădina de acasă –
Casă, vatra mea frumoasă...
 
Fă măicuță pâine-n vatră
Că-ți vine copila acasă.
Unde este e străină
Și nu prinde rădăcină.
autoare: Camelia Oprița din Odă satului românesc (septembrie 2016)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s