Frumusețea culturală și spirituală este motivul vieții. Iar Rugăciunea este ancora de salvare a sufletului uman de furtuni. Fericirea vine, se destramă ca un vis și se reface în următorul vis. Sufletul trudește necontenit pentru visul desăvărșit.
Vine o vreme în care te întrebi cine este călătorul?..
Bați la porțile Occidentului cu speranța de a găsi fericirea după care tânjim cu toții, dar te îndepărtezi din ce în ce mai mult.
Omul nu trebuie să devină un spațiu pustiu al uitării sau al remuşcării, ci speranţa care poate împiedica răsturnarea lumii, cuvântul care sărută Ziua înainte de naștere!
Deci suntem oameni și nu știm cum: există ceva în noi care poate exista fără noi și care va exista după noi - Fără istorie suntem un copac fără rădăcini.
Camelia Opriţa – Zidul gândurilor
Cuvântul din lumina condeiului 