A fost odată…©

http://poetii-nostri.ro/a-fost-odata-poezie-user-id-41981/

Ca o aripă albastră,
Bătea vântul la fereastră.
Se mira și nu știu cum
Îmi văzuse ieri pe drum
 
Cărticica colorată
Unde un băiat și-o fată
Aveau jucării, hamac
Și rățuște mici pe lac.
 
Aveau roată ca o scară
Și-nvârtea piatra la moară,
Iar găina făinoasă
Avea creasta luminoasă.
 
Vântu-mi zise cu mirare:
Scoate cartea din sertare
Și citește o poveste
Mie și păpușii tale.
 
Uite-ți dau spice de grâu
Să le porți mereu la brâu,
Pâinea-n casă să-ți sporească,
Așa ca-n povestea noastră.
 
Să nu-mi citești una tristă,
Că n-am mâneci, nici batistă...
Aia ce e? Călimară?
Scoate, deci, povestea afară!
 
Și-ncepui a scrie-scrie,
Ceva de copilărie.
Dar povestea mea deodată
Se opri... A fost odată.
camelia oprița ( poezie din cartea pentru copii Povești din Călimară ).

Un clasic este o carte care nu termină niciodată ceea ce are de spus celor care o citesc: imaginile devin filosofie, iar autorul bogăția cititorului.
Camelia Oprița (Zidul gândurilor – aprilie 2020 )

De unde vin florile, bunico – am întrebat-o deodată, că –mi fac punte şi mă trec dintr-un vis într-altu’!
Le adună îngerii din sufletele oamenilor visători – zise ea – şi Doamne-Doamne ne dăruieşte pâinea şi binecuvântarea cerului, să rămânem stele când n-om mai fi. Apoi se aplecă să-mi vadă sufletul… Respiram într-un fel sau altul rugăciunea ei..
Camelia Opriţa în Cuvântul deschide gândul omului – Editura Sfântul Ierarh Nicolae – 2019 – Insula timpului (altă povestire cu tâlc de copil )

Nemărginită trebuie să fie recunoștința pentru cei care ne-au dat viață. Dragostea lor ne conduce întotdeauna spre mari obiective chiar dacă se lasă așteptate, important e să-i prețuim: este primul pas spre împlinirea noastră.
Copilăria este o aripă a vântului – moneda convertibilă a oricărui vis.
Camelia Oprița (Zidul gândurilor)