Viața e un timp numit libertate (Fuga omului de adevăr este fuga de a nu mai fi om)©

foto : cameliaoprita
Lorenzo Viani(Viareggio, 1 noiembrie 1882 – Lido di Ostia, 2 noiembrie 1936
a fost un pictor, gravor, scriitor și poet italian).
Figura unui om bătrân – 1920

Bebelușii  înfloresc cu apa sfântă a  botezului.
http://www.citatepedia.ro/index.php?id=395205

Viața este un complex de aspirații și idealuri sufletești către adevărul palpabil, adevăr ce oferă sufletului câte ceva din acest rai pământesc. La urma urmei, Pământul este o bucățică ruptă din rai.

Adevăratul echilibru al copacului este rădăcina, adevăratul echilibru al omului este caracterul.

Viața se implică direct în timpul care îi este destinat, numit destin. Pe scurt, viața e un timp numit libertate.

Nimic și nimeni nu are drept de a juca rol de mediator pentru că nu se poate vorbi de o cantitate anume de libertate, ci de calitate incontestabilă a libertății pe care o poate dobândi Omul cu Suflet de Dumnezeu. În Dumnezeu se găsește Adevăr, Înțelepciune, Libertate, Iubire, iar El din toate acestea a clădit omul, și i-a dat anotimpurille; toate la rândul lor au fost date timpului.

Astăzi, libertatea desăvârșită există doar în două lucruri: zborul păsărilor și gândul omului. Două ingrediente de bază care au călit visul – această fluiditate a gândurilor care se prelungesc cu alte gânduri până la obținerea unei imagini de ansamblu a infinitului.

Este posibil ca din aceste lucruri să fi luat naștere idealismul esențial.

Alte surogate de idealism au luat formele politicului în orânduirile sociale de la origini și până în prezent, rezultând pseudoidealismul ca un fals tratat de umanitate care servește idealismului intereselor de grup. O stare care devine tot mai puternică de la o epoca la alta, arătându-ne cât de iluzoriu a fost un timp anume, vorbindu-se de el la trecut. În fapt, iluzoriul a fost dintotdeauna în fața noastră și se poate vorbi despre el și la prezent.

Zborul și gândul – neant și libertate, libertate și neant –  sunt două revelații atât de puternice: și una și alta vin din rădăcinile adânci ale vieții ca o poezie naivă despre primăvară născocită de inocența unui copil.

Nimic altceva  nu poate fi mai expresiv pe Pământ  decât primăvara. Ea are întâietate cerească de a-și alege formele, culorile și miresme, preludiu dat de mugurul de iarbă.

Primăvara nu fuge de adevăr pentru că n-ar mai fi primăvară, n-ar mai fi agitația de fond a renașterii:  urmează doar firescul dat de divinitate într-o stare pură de lirică și expansiune.

Cât de departe se vede omul de toate o poate spune numai în poezie; cât de aproape se vede omul de Dumnezeu, o poate spune doar în rugăciune.

La început, omul a fost pământ și Dumnezeu a hotărăt să fie adevăr din Adevărul Lui, și s-a făcut adevăr,

înțelepciune,

libertate,

iubire,

toate acestea pe un colț de rai numit Pământ. Fuga omului de adevăr este fuga de a nu mai fi om.

Să vrei să mori, trăiește mai întâi în adevăr, înțelepciune, libertate și iubire, altfel lirica neantului din interiorul tău n-ar avea nicio semnificație că ai trăit un timp numit libertate.

Pentru mine credinţa nu este un serial TV. E un stil de viaţă.

autoare Camelia Oprița

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s