Mai vreau o primăvară cu tine

Stelele cerului sunt licuricii sufletelor.
Camelia Opriţa în Recurs pentru Infinit

O ultimă bătaie a inimii

Și tata s-a prefăcut lacrimă la rădăcina copacului.

De atunci îl caut cu glasul plâns

În muguri.

El agață fluturi albi în ramuri

să nu mă pierd – râde.

Mai vreau o primăvară cu tine – i-am zis,

Vreau totul încă o dată…

Să bați dealurile cu mine pe creștet

Ca atunci când soarele era așa de mic

Încât îl prinsesem în pumni ca pe un măr de aur.

Măcar o copilărie cât o zi,

Când vedeai cerul rotund în lacrima mea.

Pierdusem funda de curcubeu a păpușii.

Ai înlocuit-o cu o poveste…

Cum că aș fi strălucitoare ca raiul.

De atunci n-am mai plâns…

nici acum nu plâng,

Numai că uneori îmi curg ceruri rotunde pe obraji

Credeam că sunt vii cei care închid ochii celor ce pleacă. În realitate, cel care pleacă deschide ochii celor ce rămân.
Camelia Opriţa în Părinţilor noştri, între esenţial şi etern (9 mai 2019)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s