În absenţa iubirii…

În absenţa iubirii, sufletul rămâne fără suflare; bolnav şi neputincios.
Îşi continuă drumul cu tălpile pline de spini. Toate lucrurile în jurul său sunt străine şi ''ard''.
Iubirea este echilibru, discernământ măreţ şi scut împotriva tuturor greutăţilor.
Fără iubire, raiul nu poate aştepta.

 poezie  de Camelia Opriţa din Enigmele sufletului 

Omul aparţine timpului, vorbind la trecut el aparţine nostalgiei – un dor dulce şi pătrunzător.
 Camelia Opriţa în Universul Iubirii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s