Am crescut într-un timp în care oamenii gândeau în basme şi vorbeau în poezie!

De atunci, șapte uși cu tot atâtea praguri de amintiri răscolitoare mă despart de lumea înconjurătoare!

Omul este al pământului: pământul îl hrănește cu toată străruința lui până ce omul se reîntoarce în pământ, se întemeiază unul pe celălalt. Fără pământ, omul nu e el însuși spunea tatăl meu.
Camelia Opriţa

Odată priveam lucrurile mici şi le vedeam mari .

M-am văzut în ochii păpuşii cât eram de mare şi aş fi vrut să cresc în clipa aia încă o dată pe atât, să petrec la nunta stelelor de la miezu-nopţii cu florile pământului sau să adun ţurţurii de gheaţă de la streaşina casei, să le desluşesc luminile misterioase care mi se arătau în nopţile de iarnă.
Zilele noastre sunt mereu în criză de timp. Căutăm necontenit un colț pitoresc de lume  sau oameni de o frumusețe și liniște interioară desăvârșită.  Suntem cuprinși de dorința continuă să ne îmbogățim spiritualitatea lăuntrică, similară unei înălțări adânci în mirajul divin care să dea existenței noastre o cuprindere cât mai calitativă și bogată.

Viața cere neîncetat expresivitate și frumuseți dintre cele mai remarcabile – valuri de lumină în momentele capitale ale vieții lor: ca principiu lumina înseamnă sâmbure de viață.

Cunoscând oameni sau locuri extraordinare, se naște o senzație de actualitate nouă a unei prezențe complexe interne: nu putem să ne închidem în noi înșine, astfel trăim într-o singularitate  cu o eficiență scăzută a voinței de a trăi. Ne însingurăm atât de mult până ne separăm de toate și de tot. Efervescența din tine este într-o nemărginită încordare: nu vei putea percepe în târziul soarelui (amurgul) o ultimă frecvență a frumuseții cerești când ziua e măcinată de întuneric.

Singurătatea îți închide necesitatea de exteriorizare, exclamațiile unei mirări la perceperea unui fenomen formidabil se reduce într-un suspin (cel mai adesea strivit de tăcere). Nu poți bănui niciodată cât de mult te poți ascunde în tine și cât de periferic poți trăi, conceptul de gândire în a trăi astfel devine extrem de sărac – te transportă adânc în măduva nervilor întinși la maxim – iată nemărginita încordare.

Nu închide ușa lumii să suporți aceste senzații dureroase ale vidului pentru că uneori devin mai puternice decât voința de a fi.

A scrie despre singurătate impune sinceritate și flăcări așa cum se cere aceeași frecvență  la celălalt pol opus, extazul nebun și frumos al vieții – iubirea.

Este singurul loc plauzibil sub soare și deopotrivă sub stelele nopților albastre.

Rezultă vârtejuri dintre cele mai senzaționale de a te arunca în pasiuni nebănuite care îți stimulează iluzia de neant.

Absurdul esteticii morale care îți însingurează sufletul constant este autoizolarea. Un refuz total de a înțelege că nu s-a lichidat totul, și că există infinit-locuri de viețuit în convulsia cotidianului.

Mărturisindu-ți singurătatea în revelația autoizolării, îți dă o senzație precisă: știind că viața nu-și vede pământul de sub tălpi în fuga ei nesățioasă prin labirintele timpului, iubirea este purificarea concretă care pornește din rădăcinile sufletului. Pasărea îmblânzitoare de clipe din interiorul tău are nevoie de un zbor împlinit către pasiune și gratitudine, dureros de frumoase. Efectul este incomparabil. Dincolo de bazele spiritualității tale capeți o stare de spirit nouă, esențială.

Din eroism pentru viață poți deveni și pasăre și cerșetor de iubire.

Locuiesc într-o lume în care soarele nu poate fi perceput din decembrie până în decembrie viitor:

Mi-ai face curtoazia de a-l muta pe cerul meu? Chiar și puțin mi-ar prinde bine.

M-am refugiat undeva într-un vis abandonat pe pământul nimănui unde păsările sunt umbre și au nevoie de soare

Florile s-au adăpostit sub pietre de vântul rătăcitor, plecat  și el în căutarea soarelui.

 A fost odată un târziu de soare și i-am dat numele amurgului

în speranța că se vor arăta stelele din albastra noapte…

Ultima expresie a omului în fața furtunii ar trebui să fie:

Mă rog soarelui să-mi deschidă porțile lumii.

autoare: Camelia Opriţa

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s