Viaţa este un poem neterminat

Eu cred că dragostea adevărată creează un armistiţiu
cu moartea.

Camelia Opriţa

http://poetii-nostri.ro/viata-este-un-poem-neterminat-poezie-user-id-38548/

Timpul insista să trec în vremurile următoare…

Casa părintească este rădăcina rădăcinilor mele;

Acolo, copilăria mi-a  întins mâinile pentru despărțire.

Timpul insista să trec în vremurile următoare,

Am trecut până m-am îndepărtat de părinți.

Nu știu cum e Paradisul, dar inima lui

A rămas în sufletele părinților mei.

Ridurile lor sunt nevăzute,

Ca multe altele,

De parcă ar avea tâmplele de piatră.

Cât despre tata,

Nu l-a surprins nici moartea:

Avea brațele însângerate de maci și spice.

În palmele lui creștea grâul ca o pâine dospită

Pentru iertarea morților noștri.

Era la fel ca mai ‘nainte;

Zâmbea în ruga lui tăcută,

Călca peste morminte.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s