Nihil sine Deo©

foto: camelia opriţa
Scara Sfântă – Conform unei tradiții creștine străvechi, împărăteasa S. Elena, în anul 326, a ordonat transportarea Scării la Roma din Ierusalim, scară pe care Isus a urcat de mai multe ori în ziua condamnării sale la moarte. Pentru aceasta s-a numit Scara lui Pilat sau Scara Sfântă.

Dragostea oferă putere extraordinară omului care recunoaște în Dumnezeu fondul originar al vieții. A iubi sincer înseamnă a te deschide în ritm esențial în fața celuilalt; este acea stare diferită ca natură ce te face a trăi intens. Această forță enormă îți dă posibilitatea de a te ridica cu toată ființa deasupra tuturor dificultăților pe care le întâmpini pe parcurs, îți oferă șansa extraordinară de a te cunoaște și împlini în toată splendoarea frumuseții spirituale. Procesul exclude vanitatea sau infatuarea de sine care nu oferă nimic altceva decât protejarea sinelui, uneori generator de egoism, fără a fi capabil să iubești pe cel de lângă tine. Tot ce izvorăște din egoism duce tot la egoism, îți anulează spiritualitatea.
Vanitatea, trăsătura nocivă a omului, este construită pe momente de nesiguranță în spatele cărora orgoliosul își ascunde frica într-un mod deliberat. Această slăbiciune emană frica permanentă sieși, individul trăind lamentabil în spațiul intern; își propagă ideile sale ca fiind cele mai bune, că el are dreptate în orice împrejurare. Structura sa temperamentală este sufocată de frustrări în mod permanent și de aceea ține morțiș de a avea dreptate chiar și atunci când nu are dreptate. El nu se deosebește cu nimic de existența unei pietre.
Contradicțiile din sufletul omului duc la o experiență teribilă, de-a dreptul ruinătoare a personalității sale. Este adevărat că și modestia îți îndoaie umerii, dar trebuie știut când trebuie să-ți arăți nu orgoliul, ci valoarea spirituală ca parte integrantă a omului; ea îți dă coloană și tărie de caracter. Nici în momentele de maximă încordare nu poți face nimic fără Dumnezeu – Nihil sine Deo.
În fața Lui există omul creat de El, și nu alt dumnezeu creat de om.
Se poate muri din cauza vieții când nu cauți salvarea în confesiune.  Această salvare reprezintă rugăciunea ca sens și echilibru și revenirea la starea de om.
Este inutil să căutăm alte explicații în manifestarea omului când se declară atoateștiutor; nu numai că se află în momente de nesiguranță, dar devine procesul direct al trufiei care cere ca obiectivitate obsesia – element dăunător cu care nu se poate supraviețui în legea lui Dumnezeu. Acest lucru este caracteristic dictatorilor.
Vanitatea este frica omului slab de a recunoaște în Dumnezeu imaginea cea mai intensă a vieții și implicit a universului. Totodată este un mecanism de apărare dat de excesul  de a demonstra că părerea lui contează cel mai mult și este invincibilă, fără a lăsa celuilalt dreptul la replică.
Chiar și iubirea este uneori o replică atunci când primești compasiune și prețuire de la cineva care vede că în tine există totuși dorul de om. Ferește-te să ai dreptate când te iubești doar pe tine, în timp ce pe celălalt îl ignori ca fiind inferior ție.  Este o stare răsărită din partea cea mai intimă a ființei tale ce se înalță ca o forță neîmblânzită, degradându-ți considerabil actualizarea conștiinței proprii.
Spune DA vieții pentru a-L recunoaște pe Dumnezeu în tine la modul absolut,
spune DA iubirii; nu ca un trecut sau ca un viitor nesigur sufletesc, ci ca parte integrantă și incontestabilă a divinității.
Tot ce este uman este supus vanității – spunea Johannes Brahms.
Legendele sunt pline de exemple de vanitate:  
De la Cassiopeia, convinsă fiind de a fi cea mai frumoasă dintre Nereide, fiicele lui Poseidon, si până la Narcissus, acel tânăr atât de entuziasmat de propria-i frumusețe, încat să rămână victima sieși.
Dorian Gray, atât de gelos de frumusețea lui, încât să-și dorească un portret ca să poată purta greutatea timpului și deznădejdile lui.
Dacă Nietzsche a declarat că: Vanitatea este cea mai vulnerabilă dintre lucruri și totuși cea mai invincibilă, Charles Regismansét a observat pe bună dreptate că:
 „Un om plin de el însuși este întotdeauna gol în interior”…
Alege între a fi sau a nu fi privilegiat printre formele multiple ale grotescului. Nu-L percepe pe Dumnezeu ca pe o umbră îndepărtată în univers ci ca pe o expresie absolută a seninătății, a lucidității minții omenești.

autoare: camelia opriţa

2 gânduri despre „Nihil sine Deo©

  1. I want to to thank you for this fantastic read!! I
    absolutely loved every little bit of it. I have you bookmarked to check out new stuff
    you Greetings from California! I’m bored to tears at work so I decided
    to check out your blog on my iphone during lunch break. I enjoy the knowledge you present here and can’t wait to take a look
    when I get home. I’m surprised at how fast your blog loaded on my cell phone ..
    I’m not even using WIFI, just 3G .. Anyways, good site!
    It’s very simple to find out any topic on net as compared to
    textbooks, as I found this article at this website. http://samsung.com

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s