jumătate a trupului

https://poetii-nostri.ro/camelia-oprita-poezii-user-1657/

Din tălpi până-n creştet mă-nveleşte glasul mamei.
N-ar fi ea scânteie dacă n-aş fi fost eu cerul legănat de ape.
Când mi se făcea dor de iarbă,
mă auzeam de sub învelişul inimii ei în mijlocul basmului.
Jumătate a trupului meu e mama, 

Cu cealaltă jumătate m-am privit într-o frunză de măr
şi eram floarea lui.

Celelalte flori mi-au ajuns la inimă; vor muri fără mine
dacă nu le învelesc cu aripi de înger să urce în oglinda cerului,
să curgă ninsori în fericirile celor care n-au fost înveliţi
din tălpi până în creştet de glasul mamei.
M-am gândit la frunză şi am înţeles
de ce m-am lăsat floare la umbra ei: 
în numele meu regăsesc întotdeauna glasul mamei.

vezi mai multe poezii de  Camelia Oprița 


Tatăl meu, este pentru mine cel mai mare copac cu flori de pe pământ, iar Mama mea pământul care îi susţine rădăcinile.

Camelia Opriţa

3 gânduri despre „jumătate a trupului

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s