La porţile universului

Omul trebuie să aibă conştiinţă adevărată, nu una de faţadă.
http://www.citatepedia.ro/index.php?id=393135
Camelia Oprița

Religia egipteanã este (foarte probabil) baza primarã pe care s-a fondat teologia Iudeo-Crestinã: Botezul, Viaţa de Apoi, Judecata cea de pe Urmã, Naşterea din Fecioarã, Învierea, Crucificarea, Arca Fãgãduinţei, Mântuitorul, Sfânta Împãrtãşanie, Potopul,Paştele, Crãciunul, etc.

Ce este Soarele ?

Încã din anul 10.000 înainte de Christos, istoria abundã de scrieri şi picturi ce reflectã respectul şi adoraţia oamenilor pentru acest astru şi nu e greu sã înţelegem de ce, de vreme ce Soarele rãsare în fiecare dimineaţã, aducând lumina, cãldura, speranţa şi siguranţa, salvând omul de frig, de pericol şi prãdãtorii de la adãpostul nopţii. Civilizaţiile au înţeles cã în absenţa Soarelui grânele nu ar creşte, viaţa pe planetã nu ar supravieţui. Aceste realitãţi fac ca Soarele sã fie cel mai adorat lucru din toate timpurile de către om.

Însăşi dictatorii au subliniat adoraţia Soarelui, atribuindu-şi Soarele în persoană – ei fiind soarele şi dumnezeul naţiunii din care făceau şi ei parte ca simpli muritori.

Civilizaţiile timpurii nu doar au urmãrit soarele şi stelele, dar le-au şi personificat prin mituri elaborate privind mişcãrile şi legãturile dintre ele. Soarele, dãtãtor de viaţã, era considerat reprezentantul Creatorului nevãzut sau Dumnezeu.

DUMNEZEU-SOARE, LUMINA LUMII, MÂNTUITORUL OMENIRII.

Horus este Dumnezeul-Soare al Egiptului din jurul anului 3000 înainte de Christos. El este Soarele a cãrui viaţã este redatã printr-o serie de mituri alegorice ce relevã mişcarea Soarelui pe cer.

Pe baza hieroglifelor antice din Egipt, ştim atât de multe despre acest Mesia solar. De pildã, Horus, însemnând Soarele, avea un duşman numit Set. Iar Set era personificarea întunericului sau a nopţii. Întunericul contra luminii, este războiul veşnic dintre bine şi rău, unde Lumina învinge în cele din urmă.

Pe 22 Decembrie, moartea Soarelui este deplinã, Soarele deplasându-se spre sud, fãrã întrerupere timp de 6 luni, ajunge în cel mai jos punct de pe bolta cereascã. Apoi înceteazã a se mai deplasa spre sud, cel puţin perceptibil, pentru următoarele trei zile. În acest timp, Soarele rezidã în vecinãtatea Crucii Sudice sau Crucii Constelaţiilor. Dupã acest moment, pe 25 Decembrie, Soarele se deplaseazã cu 1 grad, de aceastã datã spre nord prevestind zile mai lungi, mai călduroase şi venirea primãverii. Şi de aceea se spune:Fiul care a murit pe cruce a fãcut-o pentru trei zile numai pentru a renaşte, motiv pentru care Iisus şi ceilalţi zei ai Soarelui au în comun crucificarea; cele trei zile ale morţii şi conceptul de reînviere. În momentul echinocţiului de primãvarã, Soarele detroneazã întunericul. Dupã acest moment, ziua devine mai lungã decât noaptea. Se ivesc condiţiile revitalizante a tot ce înseamnă viaţă.

A trăi pașnic în strânsă conexiune cu Dumnezeu, învăţăm  câte ceva despre Lumină, de păcatul care ne îndepărtează de prezenţa divină, vom percepe mai mult Miracolul şi Minunea Sa care se numeşte viaţă cu rădăcini de soare.

Iisus este Soarele, Fiul Domnului, Lumina lumii, Mântuitorul renãscut din Gloria lui Dumnezeu, venit să ne apere de lucrăturile rele ale întunericului.

Iisus îşi anunţã sosirea în era ulterioarã erei Berbecului, Era Peştilor.

Simbolul peştelui abundã în Noul Testament.

Iisus hrãneşte cinci mii de oameni cu pâine şi doi peşti. Îşi începe lucrarea de rãspândire a Cuvântului Domnului prin Galilea, se împrieteneşte cu doi pescari care îL urmeazã.

Iisus spune: voi fi cu voi pânã la sfârşitul timpului…

Ceea ce este adevãrat, de vreme ce personificarea solarã a Peştelui pentru Iisus se va încheia când Soarele va intra în Era Vãrsãtorului (A.D. 2150).

La porţile universului, pe cât de vast pe atât de perfect, îşi face prezenţa divinitatea prin Măreţie şi Gloria Sa eternă.

Justin Martyr, unul dintre primii istorici şi apãrãtori ai Crestinismului, scria:” Iisus Christos, Învãtãtorul nostru, nu este rezultatul unei uniuni sexuale. S-a născut dintr-o Fecioară. El a fost crucificat si a murit pentru mântuirea noastră,  dupã care a înviat şi s-a ridicat la Ceruri. „

Dumnezeu şi-a arătat Gloria, Măreţia şi Iubirea faţă de oameni prin Fiul Său, Iisus Christos.

Dumnezeu este Perfecţiunea şi Măreţia de la porţile universului.

autoare Camelia Opriţa

2 gânduri despre „La porţile universului

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s