Cum pot sădi urmele tale în drumul vieţii mele?

Cuvântul deschide gândul omului – Editura Sfântul Ierarh Nicolae – 2019

Dragostea este atracţia irezistibilă în care două sufletele se întrepătrund cu o profunzime dulce şi dureroasă în acelaşi timp. Cauţi infinitul pe care crezi că-l vei stăpâni având inima celuilalt ca pe orizontul pe care-l vezi, dar nu-l poţi atinge; lipseşte deci ritmul timpului.

Când visurile îţi scapă printre celelalte iluzii devine o certitudine că nu te-ai cunoscut destul: se risipeşte totul într-un destin dur şi te simţi neputincios în goliciunea interioară pe care nu ţi-ai imaginat-o, dar care te aştepta încă de la prima incertitudine. Încerci să reeditezi speranţa, căutând şi mai aprig jumătatea întregului.

Iubirea neîmplinită e ca o picătură amară aruncată în nectarul unei flori neîmplinite. Dar mângâierea cea nemângâiată tot în iubire se regăseşte, aşa cum floarea  se vede parte a luminii, rănită fiind de vânt.

Şi totuşi speranţa renaşte în lumea de arşiţă care trece prin sufletul omului.

*

Cu braţele întinse, aşteptam să cadă nădejdea, dar ştiam că această durere îmi va salva viaţa, că  am datoria să caut în continuare izvorul printre pietrele arse.

Dureri neîmblânzite mi-au curs cu forţă în interior, tăcute. Cu ajutorul unei lacrimi am alungat pe deplin frica din mine, nu pentru că îmi era frică de mine, ci pentru că am avut credinţă, această forţă nevăzută din sufletul omului.  Am ajuns să mă recunosc om tot prin forţa ei şi de-abia atunci am recunoscut iubirea ca  fiind singura salvatoare de singurătate.

*

Dragostea ajunge în inimă pentru că are putere divină, dar n-are raţiune. Ea generează căi nebănuite spre tine însuţi; o linişte interioară desăvârşită, dar la fel de zbuciumată pe măsura viitorului pe care ai îndrăznit numai să-l vezi prin ochii florilor care se deschid către următoarea zi: izvorul sănătăţii mintale este autosugestia pozitivă.

Floarea nu înseamnă speranţa propriu-zisă, este ceea ce se numeşte prefaţa speranţei. Iar dacă iarna împuţinează florile, îngerii au suplimentat numărul acestora cu flori de gheaţă.

Iubirea  este o carte nescrisă pe care poţi s-o pui la piept sau în locul inimii; o scrii cu ceea ce îţi lipseşte cu ceea ce ai sperat, cu ceea ce te-a rănit, dar care se vindecă tot prin iubire.

Nu trebuie să iubeşti numai pentru simplu fapt că şi celălalt te iubeşte, iubeşti pentru  a exista Şi mâine e o zi în care răsăritul este parte a florilor: Dumnezeu a coborât până acolo, să-ţi arate că neputinţa ta e doar o rană pricinuită de un vânt trecător.

Necesarul categoric al vieţii este iubirea.

A sădi urmele celuilalt în drumul vieţii tale înseamnă că nu poţi trăi numai pentru tine;cum soarele e hărăzit pentru viaţă, viaţa e hărăzită pentru iubire.

autoare Camelia Opriţa

2 gânduri despre „Cum pot sădi urmele tale în drumul vieţii mele?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s