Ispita, generatoare de întuneric în spiritul omului şi îndepărtare de Dumnezeu

Cuvântul deschide gândul omului – Editura Sfântul Ierarh Nicolae – 2019

Figura femminile in mosaico nella Cappella di San Sebastiano della Basilica di San Pietro in Vaticano

Ispita este rădăcina din care răsare păcatul şi totodată este mijlocul de întunecare a firii omului; se poate trăi în ispită, dar nu poţi trăi fără Dumnezeu, căci Domnul ţi-a dat lumină din Lumina Lui pentru ca El să fie prezent în interiorul tău prin intermediul rugăciunii. Rugăciunea este locul în care Dumnezeu te ascultă, este energia necesară care stinge întunericul din interiorul tău.

Ispita este o încercare şi nu un păcat în sine.

Omul este creaţie unică,  spirit din suflarea Domnului pentru care a fost dat pământului ca omul la rândul lui să fie în armonie cu cerul şi pământul; să fie izvor de înţelepciune după voia Creatorului în relaţia cu viaţa; să vieţuiască cu cele rânduite existenţei sale în perfectă armonie, şi numai după trebuinţă, fără a lăsa loc lăcomiei şi dezastrului în urma sa. Lăcomia este  adevărata faţă a ispitei.

Iubirea este nu numai un adevăr, este în acelaşi timp şi identitatea omului care îl defineşte ca om şi-l face unic în lucrarea divină. Dacă Dumnezeu n-ar fi fost iubitor de om, acestuia nu i-ar fi fost încredinţată iubirea.Numai că ispita, prezentă la fiecare pas, îl împinge în faţa  păcatului, rugăciunea îl apropie de Dumnezeu.

Apropiindu-te de Dumnezeu trebuie să-ţi arăţi fiinţa unitară, rod al Creaţiei Sale, că sufletul ţi-e suflare dumnezeiască, iar trupul  ţi-e zidire pământească, că numai prin rugăciune îţi recapeţi adevărata libertate de a sta în dreapta Adevărului.Uneori, în ceasurile grele ale omului ţâşnesc râuri de lumină în căutarea adevărului pierdut – iubirea. Tot în rugăciuni se sfărâmă şi piatra din inima omului,că piatră e atunci când şi-a pierdut iubirea.

Când îngerii-s tăcuţi la capătul disperării,  rămâne doar speranţa ca o hrană dulce şi întăritoare, fără de care nu poţi trăi, aşa cum nimic nu e fără Dumnezeu: nici credinţa, nici firea limpede a omului că-n spicul grâului e pâinea noastră cea de toate zilele – trup din trupul Domului.

autoare Camelia Opriţa

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s